Zi de vineri şi destul de senină. Toamnă întârziată în soare şi numai bună pentru a mai profita de o plimbare cu scop, luându-i şi pe ştrumfi la încă o deschidere. De data asta pe cei din VIII A şi cei din VIII C cu prof. Anamaria Chelaru.
De data aceasta deschiderea a fost una istorică: proaspăt renovatul Muzeu al Unirii.
Sincer, mi-a plăcut cum se prezintă Muzeul. A stat multă vreme închis din motive clare şi necesare de reabilitare, dar s-a meritat: multă simplitate în expunere, logică în traseul urmat prin camere care te transpun aproape imperceptibil în altă epocă, în alte timpuri, într-o istorie când România începea să se contureze mai ales prin oamenii care puneau umărul la construirea ei. Nu sunt o pasionată a paşoptismului sau a perioadei următoare, dar trebuie să recunosc un fapt: erau câteva modele printre oamenii aceia, care într-adevăr aveau coloană vertebrală (chiar dacă nu le puteam pretinde perfecţiunea întrucât fibra umană nu poate atinge aşa ceva, dar poate tinde să se perfecţioneze, să devină mai bună de la stadiu la stadiu).
Ştrumfii mei au fost impresionaţi de sala de bal, îmbrăcată în nuanţe de verde crud şi verde smarald, cu mobilier preţios şi 2 toalete elegante expuse, şi de sala unde se servea masa cu toate tipurile de cristaluri şi de argintărie specifice aristocraţilor. Nu există o strălucire gen "Versailles", cât mai mult o demnitate de clasă, poate opulentă raportată diacronic la acel timp.
De data aceasta deschiderea a fost una istorică: proaspăt renovatul Muzeu al Unirii.
Sincer, mi-a plăcut cum se prezintă Muzeul. A stat multă vreme închis din motive clare şi necesare de reabilitare, dar s-a meritat: multă simplitate în expunere, logică în traseul urmat prin camere care te transpun aproape imperceptibil în altă epocă, în alte timpuri, într-o istorie când România începea să se contureze mai ales prin oamenii care puneau umărul la construirea ei. Nu sunt o pasionată a paşoptismului sau a perioadei următoare, dar trebuie să recunosc un fapt: erau câteva modele printre oamenii aceia, care într-adevăr aveau coloană vertebrală (chiar dacă nu le puteam pretinde perfecţiunea întrucât fibra umană nu poate atinge aşa ceva, dar poate tinde să se perfecţioneze, să devină mai bună de la stadiu la stadiu).
Ştrumfii mei au fost impresionaţi de sala de bal, îmbrăcată în nuanţe de verde crud şi verde smarald, cu mobilier preţios şi 2 toalete elegante expuse, şi de sala unde se servea masa cu toate tipurile de cristaluri şi de argintărie specifice aristocraţilor. Nu există o strălucire gen "Versailles", cât mai mult o demnitate de clasă, poate opulentă raportată diacronic la acel timp.
..Asta a fost ziua in care eu am fost absenta..T_T...dar nu'i nimic au fost multe clipe petrecute impreuna*+*
RăspundețiȘtergere