17-18 decembrie 2008 - cadourile de Crăciun şi distracţia aferentă

Uite că a venit peste şi momentul Crăciunului, marcat prin colinde, cadouri şi destindere, toate bine-meritate la fine de an. Deja vorbeam de o al doilea Crăciun împreună, am mai crescut, tragem linia şi putem aduna cele bune şi cele mai puţin bune, cele ce mai pot fi îndreptate şi cele eşuate. A fost un an plin şi frumos din care am învăţat în primul rând că "mai mult şi mai divers" este o deviză bună de urmat!

Am pus clasa la cale, căci nu se putea să nu miroase a sărbătoare, am extras numele din căciula de bilete, ne-am aventurat să fim Moş Crăciun şi ne-a ieşit. Nu pe ochi, ci pe "bune"! Anul acesta, ştrumfii mei au încercat să nu mai desconspire cine, cui face cadou căci se pierdea farmecul jocului (anul trecut, după ce am extras biletele, în decurs de câteva ore, ştia fiecare cui face...până şi în privinţa mea ştiau cui fac eu!). Dar anul acesta au mai crescut şi au ţinut să meargă pe mâna surprizei! Prima le-am făcut-o eu: o mână de poze din clasa a VI-a, la care s-au uitat cu atâta nostalgie, nevenindu-le să creadă că ei erau în ele!

Apoi am ornat clasa, simplu, aşa pentru noi şi mica noastră desfăşurare de forţe a cadourilor şi a dansului de după ele. Normal că a fost prilej de râsete şi de învăţat cum se face "scara mâţei", cum se lipeşte cu scotch o ghirlandă sau cum se face o inimă din hârtie împletită!



A venit ziua mult-aşteptată, când Bogdan a fost Moşul şi pe unii ne-a "fiert" până ne-a dat cadourile, pe alţii ne-a iertat, dar în cele din urmă toţi ne-am amuzat şi ne-am simţit ca într-o familie. Asta e cel mai important pentru mine ca diriginta lor: să se simtă aparţinând clasei ca grup, să se înţeleagă, să se cunoască şi să se protejeze, încercând să aplice "împreună" la modul real!



Ştrumfii mei sunt şi în alte clase. Nu îi pot uita: VII C, VI C, VIII A, fiecare cu felul lui de a marca zilele albe ale sfârşitului de an.





Sper să le dea Dumnezeu putere de muncă şi inspiraţie la fapte deştepte, multă răbdare şi vise care să îi scoată din suficienţă şi să îi înveţe satisfacţia de a atinge lucrurile înalte prin forţe proprii.