26 martie 2009 - "Ziua Porţilor deschise" la Liceul "Mihai Eminescu"

Din seria informării cu privire la specificul liceelor din Iaşi spre care ştrumfii mei se pot îndrepta după ce termină gimnaziul, a venit rândul Liceului "Mihai Eminescu". Este liceul unde am susţinut examenul de titularizare acum 2 ani şi am devenit titulară la "Ion Ghica", aşa că aveam amintiri frumoase lăsate prin zonă.

Pe la ora 9 şi un pic ne-am întâlnit la statuia Independenţei şi am luat-o agale spre liceu.

Zgubilitici de dimineaţă, am fost primiţi cu drag, am vizitat internatul şi apoi am fost duşi în corpul secund unde ne-a fost expusă oferta educaţională pe anul şcolar următor.

Au venit foarte mulţi elevi şi au fost interesaţi, punând multe întrebări lămuritoare, mai ales cu privire la clasele cu profil bilingv ce pun accent pe comunicare, pe parteneriate cu şcoli din Uniunea Europeană, pe istoria şi civilizaţia tărilor vorbitoare de engleză şi franceză.

Am asistat apoi la o oră deschisă, un Atelier de teatru, în limba franceză, unde am putut să văd nişte copii pasionaţi, învăţând prin joc, comunicând cu dezinvoltură, încercând să lărgească cercul lumii lor prin invitaţia susţinută de a li se alătura şi alţii. Ştrumfii mei sunt mai inhibaţi, greu sunt scoşi din pasivitatea de a fi spectatori, dar unul câte unul, sau măcar o parte, pot să se cizeleze şi să îndrăznească. Sunt sigură! Nu trebuie lăsaţi să se "odihnească," trebuie să ştie cât de largi le sunt porţile din faţă şi să încerce prin efort să le deschidă!


Am asistat la jocuri de încredere, la exerciţii de stil, la folosirea limbii franceze pe post de "sfoară" comunicaţională şi creativă. Absolut frumos şi dezinvolt! Şi totul a fost pus la cale de elevi. Libertatea de a ne monopoliza atenţia cum au vrut ei le-a aparţinut. Două eleve păreau să fie liderele, dar nu dădeau dovadă de autoritate tiranică, ci doar aveau un spirit organizaţional folosit de ceilalţi care veneau şi ei cu idei de dezvoltare a jocului. Chiar interesant! Mi-ar plăcea să existe baze materiale pentru astfel de activităţi în toate şcolile, să ne scoatem elevii din cochiliile lor şi să îi determinăm să fie activi şi să nu le fie teamă să păşească.
Primii paşi sunt mai grei, căci după aceea mersul devine instinct!

Şi mersul spre înălţimi, spre dobândirea de aripi e cel mai bun drum de urmat!

24 martie 2009 - Concursul "Hai la teatru!" - premiul II la interpretare

La Liceul "Dimitrie Cantemir" se desfăşoară un Concurs de teatru intitulat "Hai la teatru!" adresat ştrumfilor din ciclul primar, gimnazial şi liceal. La ce bun? Pentru a se descoperi talente, pentru a se face şi altceva decât şcoală obişnuită, pentru o dinamică a relaţiilor între ştrumfi în contextul teatrului care îi face mai dezinvolţi şi îi poate face să viseze, odată ce încearcă să se pună în locul altcuiva prin prisma personajelor.
Aşa că am plecat câţiva să o suţinem. Pe cine?


ILIE IONELA (clasa a VIII-a A), ştrumfa mea care a luat premiul I la Concursul de recitări "Mihai Eminescu" împreună cu talentata ei colegă, Cornici Mădălina, a fost aleasă de mine să participe cu un monolog, "SNOBUL", de Alexandru Andy, interpretat în anii '80 de Toma Caragiu. Textul este plin de un comic bazat pe limbaj, pe paradoxuri, pe greşeli lingvistice, pe asimilări incorecte de neologisme şi presupune un umor fin (ex: "am un frate care e soră la un spital", "apă potabilă de izvor", am citit şi pe Larousse, dar e prea gros, domnule şi nu ştiu ruseşte", "e foarte drăguţă garzda, ospitalieră, primitivă, are o fire vorbăreaţă, solubilă, "lumina confuză procreează o atmosferă intimistă", "serviţi nişte icre...de peşte...ei se înmulţesc la fel ca broaştele, prin metempsihioză", " îmi place muzica, un vals al lui Schopenhauer", "din conversaţii mi-am însuşit vreo 3-4 limbi materne, devenind un bun poligam").


Ionela a muncit împreună cu dna bibliotecară şi s-a prezentat foarte bine şi nu o spun doar eu: a luat Premiul II la interpretare, locul întâi fiind adjudecat de Liceul "Octav Băncilă" şi de Liceul din Miroslava. Sunt foarte mândră de ea pentru că este o ştrumfă cu foarte mult bun-simţ, cu un simţ al textului ce poate fi dezvoltat în viitor, cu atenţie distributivă şi cu îndrăznelaă de a aluneca în pielea personajelor. Umorul din text l-a simţit de la bun început şi a plecat urechea la maestrul Toma, iar lucrul acesta s-a văzut. Bravo, Ionica!



Şcoala a mai luat două premii: Premiul II cu o piesă de teatru la ciclul primar şi un Premiu II la creaţie cu o pezie a unei fetiţe din clasa a VII-a D, ghidată de prof. Anamaria Chelaru.
Colegii Ionelei au susţinut-o şi erau destul de siguri că avea să ia un premiu, chiar dacă a fost concurenţa destul de mare.


Mi-a plăcut atmosfera de la concurs. Deşi a durat foarte mult şi în fundul sălii era cam mare foiala, a fost destul de bine organizat. Având în vedere că participă atât de multe şcoli, cred că ar merita să fie un concurs desfăşurat pe parcursul a două zile. Spun şi eu!

15 martie 2009 - I.L. Caragiale în film la Casa de Cultură "Mihai Ursachi"

Având acces a Sala "Diotima" de la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" prin amabilitatea celor cu care colaborez de 3 ani în calitate de coordonator al Clubului Cinefililor, mi-am dus ştrumfii să vadă ecranizarea a două din textele lui Caragiale, căci în mai au Tezele cu subiect unic şi le-ar fi prins bine un altfel de contact cu "Două loturi" şi "O scrisoare pierdută". Plus că aveau să îi vadă pe câţiva dintre actorii deosebiţi ai teatrului românesc, de care generaţia lor ştie foarte puţine sau nimic.




Trecând peste clipele de ordine necesară, peste incidentele provocate de cei care mai bine nu se deplasau în Copou cu dimneaţa în cap, lucrurile s-au desfăşurat bine şi o parte dintre ştrumfi îşi merită a doua şansă la vizionarea unor filme la Casa de Cultură. Undeva, nu foarte departe în viitor!

13 martie 2009 - Creangă în scenete şi primăvara în poezie şi cântec

O oră de teatru şi poezie pusă la cale de prof. Maria Coman, prof. Anamaria Chelaru, prof. Cristina Barnea, iar eu, Daniela Abageru am fost responsabila cu fotografiatul. Fiecare cu sarcina ei!
Cei care au avut curajul deschiderii au fost copiii din cor, conduşi de prof. Cristina Barnea.


Copiii au recitat din diferiţi poeţi şi erau vizibil emoţionaţi în faţa profesorilor şi a elevilor zumzăind (uneori prea mult!), iar câţiva mai dornici de muncă şi de satisfacţii pe măsură au pus în scenă un fragment din "Soacra cu trei nurori", de Ion Creangă (clasa a VII-a A)...



..."Prostia omenească", de Ion Creangă (clasa a VII-a D)...



...şi o şezătoare (clasa a VIII-a C) cu multe dintre personajele lui Creangă ce-şi dăduseră întâlnire cu propriul lor creator, într-o încercare de a înţelege care le este menirea pe lumea şi scopul conturării lor în cuvinte.



După cum se vede, primăvara a dat mâna cu textele lui Creangă şi împreună ne-au menţinut atenţia timp de o oră, văzându-ne ştrumfii machiaţi, îmbrăcaţi diferit şi dornici de încercat noi orizonturi.

28 februarie 2009 - excursia la Ipoteşti, cu oprire la Cucuteni şi Hârlău

Trecuse o lună de la excursia noastră transformată într-o hoinăreală prin Iaşi şi vremea se mai îndreptase...aşa că ne-am luat inima în dinţi să purcedem spre spaţiul natal al poetului Mihai Eminescu, oprindu-ne şi prin alte locuri, dacă tot erau în drumul nostru: învăţăm şi plecăm ochii spre orice merită atenţia!

Prima oprire: Muzeul arheologic de la Cucuteni, unde se află nişte morminte regale din perioada tracilor, cu muult timp înainte de Hristos. Este un muzeu început în 1967 şi terminat în 1987, după cum ne-a spus ghidul, organizat aproape ca o fortăreaţă circulară: pe pereţi, începând din dreapta se deapănă istoria străbunilor noştri ce au locuit zona, cu uneltele din silex, cu un cult dezvoltat al maternităţii, cu perioadele accentuate de matriarhat, urmate de cele războinice de patriarhat. Este uimitor că există o asemnea "piramidă" autohtona în zonă şi nu se ştie despre ea: istoric vorbind este o adevărată piesă de rezistenţă în privinţa vechimii spaţiilor locuite!

Am stat cam o oră şi jumătate citind detalii şi ascultând cuvintele ghidului, care ne-a permis să explorăm zona şi să ne simţim liberi să umblăm peste tot. Vreau să menţionez că la nivel de proiectare, muzeul este absolut fenomenal: circular, cu schelet metalic, cu balcoane simetrice prin care se pot observa mormintele de la înălţime, scări în spirală.

Pe traseul nostru au urmat 2 mănăstiri: Sf. Gheorghe din Hârlău, o ctitorie a lui Ştefan Cel Mare şi Mănăstirea din Popăuţi. S-a făcut senin şi deja aveam stare de explorat locurile la pas, nu la şezut în maşină.

În sfârşit, am ajuns la Ipoteşti şi am vizitat casa în care a copilărit Mihai Eminescu, ghida dându-ne foarte multe detalii despre familia poetului, despre viaţa sa, despre cum nu există decât 4 fotografii ale sale. Este atâta simplitate în casa aceasta şi un aer patriarhal, aproape de o ieşire din timp.



Ne-am încheiat ieşirea la "Grădina cu flori" din Botoşani, unde dl Murgu ne-a asigurat o masă copioasă şi am făcut cunoştinţă şi cu farmecele locale, fetele fiind încântate de ceea ce au descoperit. S-a dovedit că a meritat aşteptarea pentru a avea parte de o asemenea zi şi de un tur de forţă pe măsură.

31 ianuarie 2009 - hoinari prin Iaşi cu clasa a VIII-a A

Pregătiţi de excursia la Ipoteşti, ne-am întâlnit la ora 7 în faţa şcolii, dar vremea avea alte planuri pentru noi şi am fost nevoiţi să ascultăm sfatul şoferului şi să nu plecăm la drum. Dezamăgire în rândul nostru, al profesorilor, dar mai ales al ştrumfilor!
Am ales să nu treacă ziua gândind că suntem ghinionişti şi că data viitoare nu mai organizăm nimic de genul acesta, de teama de a nu păţi la fel...Aşa că am plecat să hoinărim prin Târgul Ieşilor, ca şi cum am fi călători în locuri cunoscute sau necunoscute. Am petrecut 6 ore frumoase pe o fulguială rece, cu multă voie bună şi ne-am orientat spre Muzeul de Ştiinţe Naturale (unde ştrumfii mei nu fuseseră!), spre Piaţa Unirii şi apoi spre un film la Cinema "Victoria".
Pentru a prinde forţe am început cu o tură de clătite la restaurantul "Cornelius" din Tudor, unde am făcut haz de necazul nostru de a ne fi împiedicat planurile măreţe de călătorie de un "ciot" de vreme!

Apoi, în tramvai şi direct spre Piaţa Unirii, căci voiam să verificăm programul cinematografelor, iar drumul spre "Republica" trecea pe acolo. Am decis că filmul de la "Victoria" pare mai interesant şi am luat apoi drumul Muzeului de Ştiinţe Naturale, căci aveam 2 ore la dispoziţie şi voiam să îi fac pe ştrumfi să le investească în ceva cunoaştere, nu doar în distracţie!

Fulguiala ne-a revigorat, ne-a pus sângele în mişcare şi chiar ne-a făcut să dârdâim puţin, dar eram cu moralul sus şi ştrumfii spuneau că e chiar mai bine aşa hoinari...Ştrengarii!
La Muzeu, ni s-a permis să facem poze, să ne uităm pe îndelete la toate exponatele, să analizăm modul în care îşi fac păsările cuiburile (chiar am adăstat în zona asta şi am încercat să găsim utilitatea cuibului, căutând astfel indicii despre specificul păsării). Mie mi s-au părut interesante tablourile din spaţiile neocupate de exponate în care erau trasate schiţe ale Ieşilor vechi: am făcut exerciţii de imaginaţie să vedem cam unde erau podurile şi clădirile în două caturi din schiţe şi oare cum era să ne fi născut în acea epocă!




Am avut acces şi în sala în care savanţii vremii se întâlneau şi dezbăteau probleme ştiinţifice specifice domeniului lor de activitate (mai ales biologia, fizica şi chimia). Sala respiră un aer asemănător celui de la Muzeul Unirii, aceeaşi atmosferă post-paşoptistă, pe care cei care se îngrijesc de estetica muzeului au avut grijă să o conserve la nivel de detalii (portrete ale savanţilor, scaune de epocă, texte originale în chirilică, primele reviste ştiinţifice autohtone).

Am plecat vorbind de ceea ce am văzut şi aşteptând filmul. La Cinema "Victoria", după ce ne-am luat bilete, ne-am înfruptat din cornuleţele Andreii, am mâncat popcornul lui Vlad, am râs de proviziile Georgianei şi eu am pierdut un pariu cu Beni. Dacă nu am fost atentă la detaliile filmului, m-a costat lucrul asta! Învăţătură de minte!




A fost o zi plină: ne-am simţit bine, am învăţat ceva, am socializat şi am construit o amintire care va rămâne chiar şi după ce altele se vor şterge! Dinamica ştrumfilor odată ce îi scoţi din mediul oficial al şcolii este absolut uimitoare: dacă eu bun-simţ, sunt foarte receptivi şi te fac să simţi că merită să îţi investeşti timpul şi în ei.

16 ianuarie 2009 - Concursul de recitări "Mihai Eminescu"

15 ianuarie nu trece în niciun an fără să îl bifăm într-un anumit mod. Anul acesta am mers pe mâna tradiţiei: concursul de recitări! Am modificat doar un aspect esenţial: am mărit mizele şi le-am diversificat, adică am pus premiul cel mare o excursie gratis de o zi la Ipoteşti pentru câştigătorii premiilor I la secţiunea Clasele V-VI şi Clasele VII-VIII.
Interesul elevilor ne-a copleşit: au participat cam 60 de copii, pregătiţi cu versuri, emoţionaţi, zumzăind de nerăbdare, alături de colegii care au venit să îi susţină. Noi, profesoarele de română am rămas surprinse, căci nu credeam că mai poate exista atâta interes pentru poezie: tinerii aceştia cruzi nu mai apreciază frumosul la cotele în care noi, cei din generaţiile nu foarte îndepărtate, o făceam. E greu să îi faci să priceapă nuanţele estetice perene şi se orientează după vântul schimbării vremurilor. Doar cu insistenţele şi cu "trucurile" îi mai poţi aduce pe tărâmurile acestea! Bine că funcţionează şi au răspuns pozitiv: asta contează!



Juriul, dna Valeria Ralea, dnul Alin Ţugurlan şi d-şoara Cristina Barnea au avut ceva probleme în deliberare, căci au avut de ales între copii foarte talentaţi şi au fost impresionaţi de efortul depus de ceilalţi. În cele din urmă au ieşit pe locurile fruntaşe: Pivniceru Dorotheea - VI C şi Cornici Mădălina cu Ilie Ionela din VIII A (au interpretat Glossă, un text filozofic dificil de transpus scenic, dar au lucrat în tandem şi lumea le-a aplaudat cel mai mult). Aşa da!