20 octombrie 2009 - la Planetariul de la Univ. "Al. I. Cuza"

Marţi după-amiază ne-am hotărât să mergem la Planetariul Univ. "Al. I. Cuza" şi să urmărim o simulare a universului, a bolţii cereşti, a drumului soarelui, a constelaţiilor, a lumii care clipeşte de deasupra noastră.

Elevii claselor a VII B, a VIII B, a VIII C şi prof. Daniela Abageru, prof. Estera Popovici, prof. Alina Amariei au întors faţa către stele pentru a se întreba ce se află dincolo de ele.
Mai întâi, ne-am îmbrăţişat cu îngeraşii umani şi le-am făcut cunoştinţă ştrumfilor cu universitatea, unde sper să ajungă cât mai multi dintre ei pe merit şi să îşi deschidă mintea spre cunoaştere şi pasiunea de a fi buni pe domeniul ales de ei.

Planetariul se află lângă facultatea de Filozofie şi este de fapt o cameră circulară, cu 60 de locuri, cu un instrument de proiecţie şi simulare în mijloc şi un pupitru de comandă lângă întrare, unde se află localizat nordul. Am ascultat explicaţiile domnului de la pupitru: mişcările de revoluţie şi de rotaţie ale pământului, constelaţiile şi corespondeţele cu mitologia greacă (superbe!), cu semnele zodiacale, modalitatea de împărţire a emisferelor şi motivaţia scurtării zilei pe timp de toamnă şi iarnă.

Ca observaţie: încep să cred că unii dintre copiii te epuizează: nu îi interesează nimic şi sunt irecuperabili pentru ce înseamnă cunoaştere, frumos, exsitenţă plină şi densă.
Când omenirea a avut nenorocul să fie inventate "băşcălia", "bătaia de joc", "hlizeala gratuită", toate fiice ale "nesimţirii crase", atunci oamenii practic s-au separat în "sabotori" şi "sabotaţi". Personal, m-am simtit încadrată ieri în categoria "sabotaţi" de nişte elevi absolut paraleli cu orizontul de cunoaştere şi preocupaţi strict de "fiicele nesimţirii" şi care, mai mult, au stricat plăcerea şi colegilor lor interesaţi de subiect. Şi cred că în acest fel, unii se vor descalifica de la alte activităţi extracurriculare!

La ieşire, am făcut pozele de grup: câţiva elevi şi profesoarele....

...şi apoi am rămas cu ştrumfii clasei mele, VIII B, la un schimb de impresii şi la o poză lângă fântâna arteziană din lateralul universităţii.

15 octombrie 2009 - Concurs de poezie religioasă - ediţia a II-a

Concursul de poezie religioasă, a cărui primă ediţie a fost pe 1 iunie, a trecut şi testul celui de-al doilea episod: pe 15 octombrie ne-am întâlnit la Biserica "Sfântul Lazăr" profesori şi elevi de la Şcoala "Ion Ghica" şi Şcoala "Gheorghe Mârzescu" pentru a celebra prin ochii inocenţei Sărbătorile Iaşului.

Atmosfera a fost foarte frumoasă, liniştită, copiii au fost emoţionaţi şi noi, cei mari, le-am ţinut hangul. Concursul a avut 2 secţiuni: interpretare şi creaţie, în română, engleză şi franceză.

(d-şoara prof. Cristina Barnea, sufletul concursului şi omul care s-a ocupat de toată organizarea şi care merită toate felicitările)

(juriul: dna prof. Maria Coman, dna director Carmen Tomescu, poeta Sofia Timofte)

(Achiţei Florina - clasa VIII B - recitând "Întrebare" de Radu Gyr, iar în planul secund:
prof. Alina Amariei, prof. Valeria Ralea, prof. Alina Răduianu)

(Georgiana Zaharia - clasa VIII A -
una din câştigătoarele ediţiei trecute)

(Bulancea Roxana şi Pîntia Simona - clasa VII B -
recitând "Psalm", de Tudor Arghezi)

(Melinte Isabela şi Achiţei Mădălina - VII B -
recitând "Dorim?", de Tudor Arghezi)

(Rusu Marina - clasa VIII B - citind propria creaţie în franceză)

Trebuie să recunosc: lumina a făcut atmosfera foarte calmă şi caldă şi copiii au avut destulă răbdare să asculte şi să îşi aprecieze colegii pentru munca depusă. Se poate mereu şi mai bine!

După ce emoţiile au fost epuizate, a mai rămas aşteptarea pentru deliberări, calcule, clasamente, timp în care am ascultata poezii interpretate de poeta Sofia Timofte şi un cuvânt de învăţătură a părintelui Nicoale Nicolescu.

(Sofia Timofe cu noul dumneai volum de poezii)

(prof. Daniela Abageru şi prof. Cristina Barnea
- într-o pauză de poză şi apoi...înapoi la clasament)

(juriul a premiat copiii şi i-a felicitata pentru munca depusă, sperând că obiceiul acesta nu va avea sfărşit prea repede, ci va căpăta continuitate)

(prof. Alina Amariei, prinzând în poze atmosfera de la premiere)

(Dumitru a fost special felicitat pentru interpretarea sa)

Cam aşa s-a desfăşurat concursul de poezie, în câteva linii mari, căci restul s-a trăit acolo, în pulsul poeziilor şi al liniştii simple, care se simt mereu când Dumnezeu este prin preajmă.

3 octombrie 2009 - filme la Clubul Cinefililor din Copou

Ştrumfii nu trebuie lăsaţi să lâncezească prea mult şi trebuie ţinuţi mereu activi ca să gândească şi să nu îi cotropească lenea. Mai au ei probleme (unii, cam mari!) cu lenea, dar sunt şi destui care reacţionează la antidot.
Aşa că noi, prof. Daniela Abageru, prof. Alin Ţugurlan, prof. Valeria Ralea, prof. Maria Coman, prof. Estera Popovici le-am propus o ieşire cinefilă formată din două episoade:

"HOME" - documentarul lui Yann Arthaus-Bertrand din 2009.
"NUNTA DE PIATRĂ" - filmul de regizor al lui Horaţiu Mălăele.

Ce este HOME? Este un documentar făcut în 2009 de Yann Arthus-Bertrand, cu sprijinul regizorului Luc Besson, despre pământul pe care îl locuim ca şi cum ar fi un privilegiu al nostru, "homo sapiens" - "fiinţa înţeleaptă", uitând că suntem parte dintr-un TOT.
HOME este construit sub forma unei poveşti, a noastră şi a naturii, iar finalitatea este o trezire a conştiinţelor dintr-o letargie a raportării comode la armonia naturală fragilă în care ar trebui să ne integrăm, nu să o tratăm cu condescendenţă.
"Pământul nu poate ţine pasul cu noi. Din ce în ce mai repede şi mai repede alergăm. Şi spre ce? "...."Este prea târziu să fim pesimişti!" - este mesajul final, urmat de găsirea unor soluţii, reduse la început ca impact, dar totuşi soluţii (ex - prezentarea câmpurilor de eoliene din Danemarca (energie alternativă celei prin petrol) este însoţită de un îndemn subtil - "Unde pe pământul acesta mare nu bate vântul?").

După primul film, am ieşit la o pauză de covrig şi de poze şi ne-am minunat de ce văzusem. Un moment frumos a fost când, la sfârşitul filmului, ştrumfii au aplaudat şi Ramona mi-a spus replica unei fete de lângă ea: "Ramona, hai să schimbăm lumea!". Ştiam eu că au să priceapă ideea!

Al doilea film, "Nunta mută" al lui Horaţiu Mălăele este o comedie de un umor negru, cu multe pasaje ilare, dar şi cu adevăruri crunte şi crude ascunse în subtext. Ceea ce a făcut comunismul, modul în care a sufocat esenţa românului şi cum l-a deposedat parţial de fire, dar şi maniera în care rădăcinile au rezistat, dar sunt greu de re-găsit acum, în contemporaneitate, sunt tot atâtea valenţe incluse în mesaj.

După film, am coborât cu 3 "muşchetare" (Alexăndruţa, Monica şi Mironica) spre casă într-un oraş care părea a nu fi al nostru şi, normal, că m-am oprit la pozat culorile ce au invadat centrul, în această toamnă atât de primitoare şi nefiresc de caldă.

La şcoală aveam să văd că feed-back-ul este pozitiv şi că ştrumfii au reuşit să prindă o parte din nuanţe: dacă îşi pun întrebări şi i-am salvat de la un episod de telenovelă, tot e ceva bun!

14 septembrie 2009 - început de an şcolar 2009/2010

Şi s-a mai dus o vacanţă şi am mai crescut cu o vară şi iar a venit toamna cu ale ei numărători de boboci şi cu ale ei promisiuni de mai bine şi de mai mare. Ca orice început, există emoţii, mai ales la cei proaspăt intraţi pe poarţile şcolii, dar şi pentru cei care mai au un an şi o părăsesc! Toată gama de vibraţii ale emoţiilor se găseşte în prima zi de şcoală!

(Dna Director Carmen Tomescu i-a primit cu braţele deschise pe ştrumfi şi le-a dorit rezultate pe măsura efortului depus)

(profesorii i-au aşteaptat cu încredere de rezultate frumoase: prof. Mihaela Manolache, prof. Alina Răduianu, prof. Maria Coman, prof. Alina Amariei)

Cei din clasele mici mi s-au părut absolut fenomenali: înarmaţi până în dinţi cu părinţi, bunici, buchete de flori, uitându-se circumspecţi în jur, dar şi siguri pe ei că nu e mare lucru şcoala asta. Poate fi dată gata!

A doua parte a primei zile a însemnat retragerea pe clase. Ştrumfii mei, a 8-a B (acum 2 ani îi luam în primire în clasa a 6-a) sunt în ultimul an de şcoală gimnazială şi deja încep să practice nostalgiile. Doi ani i-am văzut crescând sub ochii mei şi sper să nu se oprească, pentru că până departe mult mai este!

Am rămas noi, fetele, să mai punem la punct detaliile clasei şi să fixăm câteva din lucrurile pe care vrem să le vedem prinzând contur în anul acesta, căci trebuie să fie unul de neuitat.

13 septembrie 2009 - revederi cu foşti dragi elevi

Chiar dacă mai era un hop de vacanţă până să reluăm războirea pe tărâmul cunoaşterii, ştrumfii mei, care acum sunt la liceu sau abia au cunoscut cum arată noua "cameră" de învăţătură, au vrut neapărat să ne vedem să depănăm amintiri şi să îmi mai ceară un sfat, să îmi mai spună un gând înalt şi să mă asigure că or să se ţină de şcoală. I-am pus să promită şi am încredere că se vor ţine de cuvânt!