1 iunie nu este doar o zi în care îi simţim mai aproape pe copii, le luăm dulciuri ca şi cum ar fi un Crăciun la început de vară, ci cred că este un fel de perdea trasă pe după realitate pentru a ne reconecta cu acel orizont al copilăriei, de care uităm în vâltoarea epuizantă a vieţii noastre pusă pe alergătură şi strânsură. Poate din cauza aceasta îmi place să îmi dau o parte din energie copiilor: au o sinceritate şi un mod de a se ataşa de oameni care te păstrează receptiv la frumos şi, în acelaşi timp, critic faţă de atmosfera nu tocmai propice care le înconjoară creşterea.
Roxana cea în roz voia neapărat să deschidă ea uşa. Chiar dacă era clar că nu putea. Chiar dacă era depăşită de imensitatea ei şi de clanţa grea. "Chiar dacă.." nu contau, căci ea ştia: copiii sunt încăpăţânaţi, curioşi şi mereu interesaţi de uşi.
De 1 iunie am privit spre cer împreună cu ştrumfii mei printr-un concurs de poezie religioasă organizat de colega mea, profesoara de religie, Cristina Barnea. Cu o săptămână înainte, când le-am dat poeziile şi am lucrat la recitarea lor, am rămas surprinsă de interesul lor: vitalist, sănătos, receptiv, cu raportare implicată (mai ales în eşec - la concurs, o fetiţă a plâns de sărea cămaşa de pe ea pentru că s-a încurcat la recitare şi a uitat versurile). Au participat: preot dr. Nicolae Nicolescu, d-şoara directoare Mihaela Ionescu, prof. Anamaria Timofti, poetesa Sofia Timofte.
"cerul/e o pasăre/în Dumnezeu" (Daniel Turcea) şi cerul a părut mai aproape în simplitatea unor lucruri ca o rugă în versuri şi un zâmbet ştrengăresc de copil.
Au atâtea influenţe în jur, încât sita trebuie îndreptată de noi, cei mari, să cearnă mai multe lucruri bune. Deriva nu este cea mai bună soluţie pentru viitorul lor. Învaţă să aleagă după ce conştientizează o serie de valori şi îl conturează treptat pe "cine sunt". Libertatea adevărată vine după asta. E greu, într-adevăr să lupţi cu direcţia curentului dat de media şi de cartier, dar se pot întâmpla minuni cu perseverenţa.
Ştrumfii mei deja merg spre vârsta de graniţă, spre 14 ani şi devin jumătăţi de oameni, nu mai sunt pui de om, de-o şchioapă. Îi sfătuiesc mereu să nu se grăbească şi să epuizeze etapa aceasta, să nu gonească spre următoarea, căci vine negreşit. Important e să îi găsească pregătiţi!
"Înăuntrul fiecăruia din noi se află copilul care am fost. Acest copil constituie fundaţia pentru ceea ce am devenit, cine suntem şi ce vom deveni." (R. Joseph).
1 IUNIE a fost o zi cu totul speciala pt mine...Acest concurs mi`a dat curajul de a merge mai departe deoarece am descoperit o parte din mine ce nu credeam k exista.Si toate aceste lucruri datorita dumneavoastra shi nu stiu cum sa va multumesc....(marina)
RăspundețiȘtergere