Dacă primăvara invada tot şi toate, am luat calea muntelui şi alte drumuri de pe lângă el, dar nu singură, ci cu o trupa de 40 de ştrumfi şi o alta de vreo 10 oameni mari.
10 APRILIE a însemnat două cetăţi strejăreşti: Prejmer şi Hărman, săseşti, evanghelice, aflate în toiul pregătirilor pascale, cu un ghid mai recalcitrant, cu vădite probleme de prejudecată făţă de români şi unul foarte ospitalier, cu care ne-am aventurat în discuţii culinare: specialităţile moldoveneşti şi cele săseşti. Un om deosebit de cald, dornic de a fi întrebat pentru a răspunde mult peste aşteptări şi cu interes pentru aspecte comparative.
Totul era supravegheat îndeaproape de vigilentele berze...
A urmat Prima Şcoală Românească din Braşov, unde prof. dr. Vasile Oltean ne-a ţinut un discurs lămuritor despre specificul nostru ca etnie şi despre starea de criză etică şi etnică în care ne aflăm, despre eterna noastră problemă de a imita fără discernământ, despre cum nu ne cunoaştem valorile şi cum uităm să ne simţim acasă în propria piele, pentru că nu cunoaştem îndeajuns trecutul pentru a valoriza prezentul.
Ne-a reamintit teoria cercurilor lui Kant: cel care ştie puţin, stă în cercul lui restrâns şi crede că lumea se reduce la atâta şi el poate controla acest "atât". Cel care cunoaşte mai mult, îşi lărgeşte cercul şi conştientizează nu ceea ce ştie, ci cât mai are de asimilat. În felul acesta omul creşte înalt şi împărtăşeşte şi altora. Bună ocazie de măsurat cercul, nu?... Am avut parte şi de o demonstraţie a modului în care se tipărea pe vremea lui Coresi: fiecare pagină era "scrisă" în oglindă literă cu literă pe o tăblie de lemn, se "imprima" filă cu filă şi dura 1-2 ani până se realiza o carte de 600 de pagini. Un efort imens pentru lărgirea cunoaşterii în rândul semenilor!
Ne-a reamintit teoria cercurilor lui Kant: cel care ştie puţin, stă în cercul lui restrâns şi crede că lumea se reduce la atâta şi el poate controla acest "atât". Cel care cunoaşte mai mult, îşi lărgeşte cercul şi conştientizează nu ceea ce ştie, ci cât mai are de asimilat. În felul acesta omul creşte înalt şi împărtăşeşte şi altora. Bună ocazie de măsurat cercul, nu?... Am avut parte şi de o demonstraţie a modului în care se tipărea pe vremea lui Coresi: fiecare pagină era "scrisă" în oglindă literă cu literă pe o tăblie de lemn, se "imprima" filă cu filă şi dura 1-2 ani până se realiza o carte de 600 de pagini. Un efort imens pentru lărgirea cunoaşterii în rândul semenilor!
12 APRILIE a însemnat Peleş, Mănăstirea Sinaia, Bran şi Râşnov.
Opulenţă şi rafinament în reşedinţa lui Carol I...
...împăcare la Mănăstirea Sinaia...
...deschidere şi punct strategic la Râşnov...
...un Bran ca o casă a nimănui, cu foială de lume, cam pierdută fără ghid, dar făcând în permanenţă poze sau dându-se cu părerea despre funcţionalitatea anumitor camere...Iar din capitolul "Românul tot român şi pe timp de criză", preţul de intrare e acelaşi ca înainte, chiar dacă acum nu ai parte de ghid şi nici mobilierul nu mai este prezent (12 lei adulţi şi 6 lei elevi şi studenţi).
Castelul Groazei a fost punctul esenţial de atracţie pentru cei doritori de a ţipa aşa cum nu credeau că o pot face. Şi inima le-a bătut tare de tot şi au experimentat frica aşa cum nu credeau că o pot face. Şi cred că mai povestesc şi acuma...Mai mult ca sigur!
13 APRILIE a însemnat Braşov, Biserica Neagră, Casa Mureşenilor, Strada Sforii, Piaţa Sfatului şi crama din centru.
La Biserica Neagră am fost martori la o raritate: am asistat la slujba de Înviere a reformaţilor saşi, ţinută în germană de către o femeie-pastor, şi am ascultat corul acompaniat de orgă. Divin, absolut fenomanal! Chiar dacă nu înţelegeam cuvintele, mesajul era dincolo de ele, undeva la un nivel subliminal, nu puteai să nu fii impresionat de sunetele pline de sens şi de înălţare care inundau imensa Biserică Neagră şi ne binecuvântau cu rezonanţele lor.
La Biserica Neagră am fost martori la o raritate: am asistat la slujba de Înviere a reformaţilor saşi, ţinută în germană de către o femeie-pastor, şi am ascultat corul acompaniat de orgă. Divin, absolut fenomanal! Chiar dacă nu înţelegeam cuvintele, mesajul era dincolo de ele, undeva la un nivel subliminal, nu puteai să nu fii impresionat de sunetele pline de sens şi de înălţare care inundau imensa Biserică Neagră şi ne binecuvântau cu rezonanţele lor.
Piaţa Sfatului este prilej de contemplare, de relaxare, de văzut oameni, de respirat străini, de simţit libertatea simplă de a "fi" acolo sub raza soarelui şi a muntelui Tâmpa.
Strada Sforii nu putea fi ratată, fiind una din cele mai înguste străzi din Europa - 1,32 de metri lăţime şi 83 de metri lungime - şi reflectând tendinţele de urbanizare ale Braşovului medieval.
Şi am lăsat pe capăt Casa Mureşenilor cu ghidul OVIDIU SAVU, un ardelean cu nişte convingeri puternice, foarte asemănător cu dl Oltean de la Prima Şcoală Românească, cu un discurs liber, asociat prezentării istorice, dar şi explicaţiilor insolite. Ne-a spus despre codul evantaiului din epocă, despre spiritul temerar al oamenilor de tipul Mureşenilor, despre pierderea de identitate de care suferim noi românii, despre necesitatea de fi ca străinii pentru a ne integra, dar de a nu uita cine suntem pentru a ne distinge. Pasionant în expunere, cu multe activităţi şi o nevoie de revenire la simplitate şi permanenţă, Ovidiu Savu organizează cercuri de grafică şi de olărit cu elevii din Braşov şi sunt 2 zile pe săptămână când se fac audiţii la muzeu, pe considerentul: "Ascultaţi muzică clasică pentru a învăţa ce este liniştea în suflet. Ascultaţi manele, rock, hip-hop, dar liniştiţi-vă cu muzică clasică!".
Muntele ne-a păzit discret de departe.
Totul a fost "asezonat" cu dans în fiecare seară şi concursul din ultima a scos la iveală nişte talente ascunse.
Frumuseţea întotdeauna îţi aduce aminte că eşti dator Cuiva să te bucuri de ea şi să o înmulţeşti prin fapte. Aşa cum s-a vrut şi călătoria aceasta şi cum se vor contura şi următoarele, şi următoarele...
